ISTORIC

Biserica Martisor este asezata pe colina Martisor de la care i se trage si numele, la cateva sute de metri de Casa Memoriala Martisor a lui Tudor Arghezi . Denumirea de Martisor a fost data colinei "de la obiceiul oamenilor pripasiti printre ramasitele viilor si livezilor manastiresti, de a lega, langa mugurii crengilor, fire rosii de borangic in diminetile trandafirii ale zi intaiului de martie" ( Povestiri din Martisor - Barutu Arghezi ).

       Pana-n 1864 acest deal era ocupat de viile manastirii Vacaresti (strada Drumul intre vii), iar, dupa distrugerea lor de filoxera, terenul s-a dat la diverse persoane prin improprietarirea lui Cuza. Se cunosc, dupa crucea de piatra de la putul celor trei olteni - astupata in 1949 - numele lui Constantin Serban, Ion Simigiu, Militaru, Dragara, Enache, Rotaru, Baba Voica care, vazand ca locurile au pret, din cauza extinderii orasului, au vandut muncitorilor de la fabricile din vale, mai toti veniti din satele oltenesti Vlasca si Teleorman. De la fostii proprietari n-au mai ramas decat denumirile date primelor strazi trasate aici: Ghita Rotaru, Simigiu, Baba Voica, etc., care si ele au fost schimbate in anul 1950 cu denumiri ca : Pajistei, Cararuia, Stanei, Lastari, In, Canepei, etc. Cartierul s-a conturat de-abia prin 1939 cand au fost initiate primele lucrari edilitare. Marindu-se aceste cartiere, patriarhul Nicodim a gasit de cuviinta sa le arondeze parohii noi. Si asa, intre cele 40 de parohii nou infiintate, a luat inceput, odata cu numirea ca intai preot aici, la 1 iunie 1941, a preotului Mihai TATARAM si parohia Martisor. O vreme (3 luni) s-a numit parohia Vacaresti, cu hramul "Sf. Vasile", infiintata pentru cartierul nou, format in 1939 intre limitele Soseaua Oltenitei, fosta Manastire Vacaresti, Calea Vacaresti, strada Pridvorului si Cimitirul Belu. Titulatura de "Martisor" si hramul "Sf.Gheorghe" si "Sf.Arh.Mihail si Gavriil" s-a dat in urma hotararii primului Consiliu Parohial din 1941.
       A fost infiintata prin defalcare din parohia Caramidarii de Jos in anul 1939. La inceput (1940 - 1960) avea un singur sector - Dealul Martisor. Din anul 1960, tot din Caramidarii de Jos i s-a mai adaugat inca un sector, din lunca Vacaresti. Dupa infiintare, enoriasii se imbisericeau tot la Caramidarii de Jos, insa dupa 6 luni s-au inchiriat 2 camere in casa lui Manea, unde de o salcie se lega o toaca de fier, care aduna oamenii vineri seara (actual strada Martisor nr.50, colt cu str.Stanei).

Dupa 2 ani, capela s-a mutat intr-o camera in casa lui Dumitru Soare (str. Secerisului colt cu Str.Martisor),

iar de aici, in 13 aprilie 1944, in biserica actuala care, la acea data nu era tencuita nici in interior, nici in exterior, iar in loc de ferestre avea niste rame si obloane. De cartierul Martisor si-a legat puternic numele poetul si deputatul Tudor Arghezi, fost membru al Consiliului Parohial al bisericii si care, prin initiativa sa energica, a determinat inceperea primelor lucrari edilitare din zona.
       Biserica este construita pe terenul donat special de familia G. M. Alexandru Savoia , marit apoi prin donatia preotului Mihai Tataram. Fondurile pentru constructia bisericii au fost asigurate oficial si din donatii private, iar cheltuielile de santier au fost suportate de familia Cristescu.
       Lacasul de cult s-a ridicat dupa planurile arhitectului Stefan Calugareanu, in executia lui Ilie Constantinescu.
       La data de 1 august 1943 s-a pus piatra de temelie ( primul bombardament aerian asupra Ploiestiului), folosindu-se 3.000 de caramizi, oferite de fam.Danciu, granitul de la temelia fostei hale de peste si de la fantana lui Ionescu Ravasel.
       Biserica a fost construita intre anii 1943 - 1944, data in folosinta in aprilie 1944 si tarnosita la 9 septembrie 1948 de catre IPSS Efrem, Mitropolitul Basarabiei. Este prima biserica tarnosita dupa intronizarea PF Justinian Marina.
       Pictorul Teodorescu - Romanati a realizat ansamblul de pictura murala.
       Planul bisericii este compus din : pridvor inchis, pronaos cu cafas deasupra intrarii, naos si altar, toate fiind dispuse in forma generala de corabie ( 24 x 7 m. si 6 m. inaltime la cornisa), terminat cu absida poligonala a altarului, decrosata. Peste naos, prin intermediul pandantivilor, se ridica o turla scunda, octogonala, cu 8 ferestre alungite.
       La exterior este tencuita simplu cu praf de piatra, cu o cornisa din cateva profile si ferestre ornamentate cu sculptura in piatra.

Se sprijina pe un soclu inalt din piatra cioplita.
       Trecuta prin cateva calamitati locale, biserica a necesitat remedieri importante, care s-au efectuat pana in 1979, cand a fost resfintita de PS Antonie[Plamadeala] Ploiesteanul, Vicar Patriarhal, iar apoi in 1993 de catre PS Roman Ialomiteanul.
       Biserica a fost deservita de urmatorii preoti : Pr. Mihai Tataram (+1996), Pr. Iulian Stoicescu (+1996), Pr. Nicolae Breban (+1962), Pr. prof. Ion Ionescu (+2007), Pr. Aurel Samoila (+2004) .
      Prin grija purtata pentru constructia si dirijarea lucrarilor bisericii, preotul Mihai Tataram este considerat fondatorul ei.

      In prezent slujesc Pr. paroh Dragos MARINEATA impreuna cu Pr.Marian-Mugurel CRACIUN .

Multumim pentru traducerea in engleza Dr.Cristina Macaneata - Scotia si Teodorei Ion - Bucuresti.