Parintele Mihail TATARAM
(1914-1996)


       Nascut la 8 aprilie 1914 in comuna Cioranii de Jos, jud.Prahova, din parinti plugari, foarte muncitori, credinciosi, bisericosi si iscusiti in fapte si cuvant.
      Scoala primara - 5 ani - a facut-o in Cioranii de Jos si apoi a absolvit Seminarul Central din Bucuresti in 1934. In aceeasi vara a dat la liceu in particular si, in toamna lui 1934, bacalaureatul la liceul Matei Basarab din Bucuresti.
      S-a inscris la facultatile de teologie si filosofie. Si-a luat licenta in filosofie dupa doar 2 ani si sase luni (in februarie 1937), iar licenta in Teologie intr-un an, prin egalare, in 1938.
      Ca sa poata termina Universitatea a fost cantaret bisericesc la biserica din Baneasa (1934 - 1940) si in 1938 - 1940 a fost profesor de filosofie la liceul Mihai Viteazul din Bucuresti, si de drept si filosofie la Mizil. Paralel a fost redactor sau colaborator la multe reviste si ziare ca: Universul, Timpul, Viata, Luceafarul, si revistele: Misiunea crestina, Apostolul, Glasul Bisericii, Glasul monahilor, Altarul, Tomis, Duh si viata, Viata noua, Munca literara, Raze de lumina, etc.
       S-a casatorit cu Elena Pr.Paunescu ( de la biserica Caramidari din Bucuresti), la 14 ianuarie 1940, a fost hirotonit diacon pentru Episcopia Constanta la 11 mai 1940. Paralel a fost profesor la Scoala de ucenici nr.2 si profesor la Scoala Normala de fete "Elena Doamna" din Bucuresti.
       In 1941 (14 aprilie 1941) a fost hirotonit preot pe sema noii infiintate parohii Martisor din Capitala (preot III), care la numirea lui, n-avea decat numele. Dupa ce a slujit un an la Caramidarii de Jos, intre anii 1943-1947 a zidit din temelie biserica Martisor.
      Paralel, intre anii 1942-1949, a fost misionarul Sfintei Mitropolii in fabricile Apretura (Flamura rosie), Venus, Record, Imprimete, Viscofil, etc., unde a preluat si functia de sef al sectiei culturale (Munca si Lumina), dand serbari separat pe fabrici si cu cate cinci la un loc, in Ateneul Caramidarii de Jos.
      A cununat circa 300 familii de muncitori, a organizat 9 ani, an de an, serbari cu datini de Craciun , prin fabrici, impartind daruri. De doua ori pe saptamana, cate o jumatate de ora vorbea muncitorilor pe schimburi. A fost distins de Mitropolie. Tot intre anii 1941-1944 a conferentiat la Directia Culturala a Municipiului Bucuresti si misionar prin spitale. De fiecare 1 Martie dadea tinerilor premii de virtute.


       Avand cunostinte de drept, in 1949 a dat examen de aparator bisericesc, si timp de 30 de ani a aparat circa 200 de preoti, salvandu-le preotia si aprandu-le caminul.
      Din 1952 s-a dedicat exclusiv parohiei, care l-a acaparat cu totul. In 1957-1960 veneau la Martisor circa 1500-2000 persoane saptamanal. A avut cor pe 4 voci si a dat concerte, de care s-a mentionat in presa.
      A gazduit in parohia Martisor conferinte de orientare protopopesti si corala preotilor din Capitala. Aproape permanent a fost in comisia de lectura a Protoieriei.
I s-au acordat toate distinctiile bisericesti ( sachelar-1944, iconom stavrofor-1947, crucea patriarhala-1958). Este membru fondator al Casei Preotilor din Bucuresti.


       In anul 1983, reintorcandu-se la o indeletnicire din tinerete - adica scrisul - a scris: "La margine de Bucuresti", Editura Sport-Turism (13.000 exemplare), bine primita de public si de presa, "Prin Bucurestiul iubit", Editura Sport-Turism si "Carte cu amintiri si zambete" la Editura Ion Creanga.

  

       Cel mai mare necaz a fost moartea sotiei sale, Nuta, la 30 mai 1970, care l-a descumpanit mult timp.
      I-a dat Dumnezeu si bucurii: sa fie ctitor de biserica, sa aiba doi copii doctori in matematica si cu frumoase rosturi si pozitii in societate, doua nepotele Marina si Mihaita.
      Pentru toate da slava lui Dumnezeu.

                  (din cuvantul scris la 50 de ani de pastorire ortodoxa la acelasi altar - 14.04.1941 - 14.04.1991)




Inapoi la BIOGRAFII